Pe cărare, lângă codru,
Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Şi din ramurile ude.
Norii-ntunecaţi îmbracă
Cerul nopţii fără stele, —
Luminoşi mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!
Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi —
Pân' la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.
................
Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpeşti!...
...Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la fereşti!
vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.