Îmbrăcată în galben, roșu și portocaliu,
Cu părul castaniu fluturând în bătaia vântului
Primește invitația surorii dătătoare de căldură
De a-i lua locul în următoarele trei luni.
Născută în Râmnicu Vâlcea,
În Grădina Maicii Domnului,
Mândră rostește graiul românesc
Îmbrăcată în frumosul costum popular
Fie este din piatră sau pământ,
Fie este vechi sau nou,
Îl voi urma indiferent de obstacolele
Pe care trebuie să le înfrunt pe parcurs.
Grațios se mișcă pe pajiștea înverzită,
Surorile ielelor îmbrăcate în straie populare.
Gingașe flori pictate de soare
Din care fetele împletesc cunună.
Îmi amintesc, dulce copilărie, îmi amintesc
Cum odată pe o pajiște
Mi te-ai arătat printre nori
Și mi-ai vorbit.
Mama mea nu este ca oricare alta,
Ea este soarele și luna
Care mă supraveghează asemeni unui înger păzitor.
Este zeița care mi-a dat viață
Lacrimi curg pe ai noștrii obraji
La scena suferinței care se desfășoară în fața noastră.
Tare strigăm să-I facem dreptate,
Dar strigătele noastre se pierd
Mesagerul de încredere al tuturor
Care a trimis scrisorile străbunicilor
La destinațiile corecte
Și informațiile prețioase în vreme de război
Un dar de la Muză
Care uneori ne emoționeză și ne amuză.
Creatorul ei poetul
Scrie cu condeiul pe hârtie
Preferă să-și întindă aripile
Să zboare peste mări și țări
Să-și potolească setea de cunoaștere
Și să facă noi descoperiri.