Virgula
e
punctul care plânge.
Toamna în munţi ia aspecte tragice,
Poate că nicăieri
Nu e atât de tragică iarna,
Ca în munţi, când vântul bate cu soare
Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-aşteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.
Iubito
această
ţară
e
Mamă, ce plumb ai în pântec,
mamă, am visat
că atârnăm, dumneata şi eu,
de un clopot de plumb,
Cu mâini însângerate
Şi tălpi incendiate,
Pe o potecă strâmtă din cele care nu-s,
Sătui de balta lumii,
Nu-mi place să mă simt bine
Într-o lume care se simte prost.
Iată motivaţia
Tainică şi egoistă
Tundeţi oile că le e cald,
tundeţi oile că vine vara,
tundeţi oile ca să vedem
ce e turmă
Singurătatea ne face bine,
singurătatea ne dă puteri,
mănâncă astăzi scrumul de ieri
flacăra noastră fără ruşine.
…O femeie ne face semn
de pe marginea şoselei,
oprim şi-o luăm în maşină,
şi se urcă greu