Copilarie, primele, de mâna litere
cazând cu primii dinti amari,
pe-acoperisuri straine. Trimitere
la cumparat litere mari,
ca la cumparat de vanilie,
petrol si aloe
când în casa nu mai e nici un coltuc de aprilie
si de greieri e atâta nevoie...
Cesti sparte. Lacrimi siroaie
Spalând cine stie ce delicata cârma
când în odaie
timpul lucrurile le comprima
si dulapurile se fac mici si tinicheaua
îsi pierde, scos de mama, luciul
iar peste oras bate neaua
si clopote-si clatina tuciul.
Micsorare înceata. Conture ce scad
culori trase-n sine. Doar un nume de fata
urias din ore s-a ridicat
si în memorie se dilata,
cu monstruoase gingasimi. Transpare,
se zideste în gardul firav, de nuiele,
al pieptului si mi se pare
ca sunt fiul fetei acele.
Si sunt fiul acelui spatiu
(anno domini sapte)
când peste frunze-alungindu-se cu nesatiu
ploua cu dintii mei de lapte
peste abecedare si clopotniti,
(la anno domini sapte)
fiu al sarii din solniti
si al lacrimilor de lapte...
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.