Eu rămân notarul
Unui sat prăpădit,
Nesimțitor față de mărimile lumii
Drept care spun că n-am habar de marchizi,
Paracliseri, mareșali. Mă doare în cot
În cotieră, de cocota-cocotieră-bananieră!
Părelnic. Fictiv. Cum
Ficțiunile apei. Cum floarea de fân,
Singur nicicând (între feliile de însumi
Stați voi, negreșit,
Voi, sculptorii în spermanțetă
De la Vacs Museum!).
Strivit? Nu pot fi decât
Desâmburat. Ucis?
De-ar fi, dacă ar fi, ar fi
Doar să
Încetez
Și nu așa de-a dreptul
Ci în-
Cet.
Și totdeauna ecvestru.
Văruit cu nenoroc (nice
Bal Mobill, nice auto-
Mobil; nice
Nietzsche!
Un calendar cu vrăbii…
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.