Duh peste lut, plângere,
spirale, coloane în frângere
dar şi înfrângere.
Dintr-un asemenea dulce păcat
nimeni n-a ieşit aripat,
n-a plutit, n-a zburat...
Sânge prelins în colţ de gură,
în aer, nici o fisură,
nici un gest în gheaţa impură.
Osul ce părea că-n aer stă să umble
cu carne ce doare se umple,
sudoare sunt pietrele scumpe...
Dar icoanele ce cresc şi descresc
le vede vulturul din golul ceresc
şi se sperie-n felul lui, vulturesc...
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.