Văzduhul a vibrat:
planete, astre, urse
parcă un vin ciudat
peste albastru curse.
Iubirea de înalturi
ne arde-n trup, precum
mari peșteri în bazalturi
păstrează-al lunii fum
Când în stelară goană
ne-om risipi-n ecou,
noi, vârsta pământeană
o vom trăi din nou.
Vom repeta minutul
ce piere-n vreme, stins,
ca-n amintiri, sărutul,
al primei dragosti, nins
Prin timp, calcând cu-aripă
al stelelor damasc,
pornesc să caut clipa
în care-am să mă nasc!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.