Septemvrie, de un deget
pe-un fund de odaie
și-i de-ajuns să ne aducă
brumă-n dulapuri.
Din porțelanuri
bem verdele,
femeile casei
le bem din cristale.
O spaimă rostind-o,
catifelele crapă,
frigul se clatină
în cărțile roase
și ne acoperă
rumegușul viorii.
Vai, prietenii-mi curg
prin podele!
Pune de ceai!
pune de lampă,
pune de ploaie!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.