El nu e atât de bătrân
încât să poată sta
prea multă vreme
singur cu trupul lui
într-aceeași odaie
fără să sufere
și nici atât de tânăr
încât să se dedea la somn.
Poartă pe chip
o melancolie
îndulcită doar cu scrierea de sonete,
escaladând
o fisură imperceptibilă
în oglinda
duratei.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.