Pictează-mi peste suflet un nor
poate când am să mor!
Pe cerul acestei provincii
și-ar așeza zeita iile fisurate Da Vinci
iar Rafael
ar zidi tronul lui Miel.
Adună, adună-ntr-o ramă
arâna aceasta ce se destramă
și de-ai să-l mai naști pe Gheorghe din Geția
nu-l umple cu lutul ori gresia
ci așează în osul dintr-insul
sarea și plânsul
ce-l plânge toamna când bate
peste pleoapele lui desenate
cu semne ce nu s-au văzut
dintr-un grai de nimeni știut.
Așează-mi peste suflet un nor
poate când am să mor!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei