Scriu sub portocala
de șaizeci de wați
iluminat de biblioteci
ca de lăzi cu pești.
Stau sub
o panoplie de datini,
lipit de crupa
conjugalei pâini
și mă osific
schelet al speranței
cum zăpada
e scheletul apei
și mă cred
croitor de păuni
și cizmar de ceramici.
Dar fluturii?
Fluturii vin din moarte spre noi,
ori curg din noi
către moarte?
Nu șțiu, deși sunt trecut
prin toate
academiile ploii
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei