cand trec de pragul, al fagaduintii,
imi pare c-am lasat in urma bruma,
dar nu sunt singur, simt in carne dintii
secundei careia ii sunt leguma.
o satura secundele de plans
pe care-n talger ca-n sicriu le-am strans
sa-i fie bucatura pentru plans?
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.