Nu i-am cerut viaţă ţărăncii din Muscel,
mi-a dat-o fără s-o fi cerşut
şi iată-mă azi, eu sunt cel
jinduind un nou Început,
vreau să fiu tot poetul pe care-l îndură
tăcerea şi-aşa plină de vorbe,
naşte-mă, mamă, celui ce-am fost pe măsură
şi dă-mi nemaiauzitul nume de Gheorghe.
Din veghe şi milă
te-ntoarce sub o demult trecută stea .
fi-mi tu mama-copilă
zidind un copil mai bătrân decât ea...
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei