Casa? Mai de grabă măruntă,
Toată numai iederi şi ţigle, cu ferestre
Şi în acoperiş. Fără hornuri (în sobe
Arde doar levănţica). Un vestibul cu
Galoşi, cu umbrele. Camera mare,
Camera copiilor (bătrânii continuă
Şi-acolo să fie prolifici), biblioteca
(Geometrie, acvaristică, poezie),
Odaia de ospeţe (cu Învăţător
Şi Vânzător) şi bucătăria în care fierb
Bucatele alchimice (silexuri, hălci de zăpadă)
Sacrificarea legumelor fiind strict
Interzisă cum, la fel, pescuitul,
Vânatul; beciul cu vinuri (doar
Strugurele vinovat e pus la cazne)
Şi o verandă în soare cu lunete
Aţintite către planeta Pământ. Din
Întâmplare.
Şi peste tot, îngeri: îngerul
Linguriţelor de ceai, al ochelarilor
Uitaţi pe noptiere, îngerul muzicii
(Palestrina în ritm de jazz) şi
Îngerul ceasornicelor (fără limbi).
Un înger al mătăsurilor şi unul
Al porcelanei. Peste tot, îngeri.
Chiar aşa? Chiar aşa: o casă
Ca toate casele. Cu număr în poartă
(Acelaşi peste tot, 13) păzită
De greieri. Cu clanţă (doar că e
Din argint) şi cu cheia (de sticlă)
Sub preş.
Şi, sub uşă, jurnalul de seară (fiindcă
Şi raiul îşi tipăreşte campaniile
Electorale, reţetele gastronomice,
Scandalurile cu actriţe şi cu
Beţiile poeţilor serafici; meciurile
De golf, cursele de pelicani), în totul
O casă ca toate casele. Cu streşini
Puţin ruginite, cu vopseaua pereţilor
Roasă de meteoriţi. Cu carte de imobil
Şi cu ceva impozite. O casă.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.