Ninge peste limba română,
peste plumbul cu floare al vechilor litere
din tipografiile abandonate.
(Există și vreun cimitir
al tipografiilor? Există:
Se umple cu semne, o corabie
cu echipaj încropit din poeți păguboși
se împinge lemnul ei blând
pe Marea, apoi se lasă
acea corabie să se îngroape, lin
între scoici înverzite și cranii de pietre.)
Ninge peste limba română,
ning oasele lui Mihai Eminescu,
ninge lent, dumicat
și aeru-ncărunțește-nțelept,
capătă zugrăveala Vechiei
ce încă-i lipsește
și-l leagă de zăpezile
obârșiilor,
de timpul neîntâmplat și de dor.
Moartea taie trupurile poeților
ca pe păpuși de zăpadă
și le sapă lor, cu cuțite de laser,
morminte
măsurate cu metrul antic
și ei rămân, nălucire
(în lexicoane, ca-n scrumiere)
dar măcar un fulg din ninsoarea lor dusă,
măcar un fluture cu aripi de ceară
taieorizontul
diametral
și urma acestei imperceptibile lunecări
devine dâra de foc.
Ninge-mă, Mihai Eminescu,
lasă-mi pe gură fărâme de tine
mănânc și plâng,
mănânc
acum, când mi-a mai murit un poet,
când ai mai murit cu un poet
(cu o lance i-am despicat cripta,
în coasta ta)
am mai îngropat o ninsoare
am mai suit o zăpadă pe rug
am pus-o la zid
(O rafală? Nu
ninge) zidind-o în
măreția frigului .
Ninge peste potcoavele de fier
ale vechilor litere peste care se-ncheagă
sângele alb
al speranței.
Ninge peste limba română,
moara cu fildeșiri n-are odihnă
și scrisul ce se scrie
îl citesc boabele de grâu
îl slovenesc zeii cocliți în eresuri
și îl rostesc poeții
de-a dreptul cu gâtul retezat
pe butucul pâinii
pentru prea multă lor iubire fără de să
și pentru semețiile lor.
Ninge peste schituri de semne.
Ninge peste limba română
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.