M-am trezit cu acest cap de marmură în mâinele mele;
îmi obosește coatele și nu știu unde să îl pun
jos.
Cădea în visul din care eu ieșeam
astfel că viață noastră a devenit una și va fi foarte greu
să fie separată iar în două.
Îi privesc ochii : nici deschiși nici închiși
Vorbesc gurii care încearcă să vorbească
Îi țin obrajii care au ieșit prin piele
Asta e tot ce pot face.
Mâinele mele dispar și se întorc spre mine
mutilate.
vezi mai multe poezii de: Giorgios Seferis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.