Sângele tău îngheța cândva ca luna.
În noaptea fără capăt sângele tău
își desfăcea imaculatele aripi
peste stâncile negre, peste forme de copaci
și peste casele
cu o fâșie de lumină din anii copilăriei.
Traducere Aurel Rău
din vol. Poezii (Cele mai frumoase) 1963
vezi mai multe poezii de: Giorgios Seferis