Amintirile, un inutil infinit
Dar singure și unite contra mării, intactă
În mijlocul unor infinite horcăieli...
Marea,
Glas al unei libere măreţii,
Dar nevinovăţie dușmană în amintiri,
Care ştearge grabnic dulcile urme
Ale unui gând fidel...
Marea, mângâierile leneșe,
Cât de crude şi cât, cât de aşteptate,
Şi la agonia lor,
Mereu prezentă, reînnoită mereu,
În gândul de veghe, agonia...
Amintirile,
Vana revărsare
De nisip în mişcare,
Fără greutate pe nisip,
Scurte ecouri recuperate,
Ecouri fără voce ale despărțirilor
De minute ce păruseră fericite...
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.