Revăd gura ta lentă
( O întâmpină marea, din nopţi)
Şi iapa şalelor
Cazându-ţi în agonie
În braţele mele care cântau
Şi un somn te readuce
Culorii şi unei noi morţi.
Şi cruda solitudine
Pe care fiecare o descoperă în sine
dacă iubeşte.
Acum mormânt infinit,
Pentru vecie mă separă de tine.
Iubito,depărtată ca-ntr-o oglindă
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti