Sunt față cu noaptea violentată
Aerul e ciuruit
ca o dantelă
de împușcăturile
oamenilor
retrași
în tranșee
ca melcii în găoacea lor
Îmi pare
că un istovit
vaier de dălți
bate lespezile
din piatră de lavă
ale drumurilor mele
iar eu îl ascult
fără să văd
pe jumătate adormit.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.