O, soră a umbrei,
Întunecată cât lumina putere mai are,
Mă pândești , moarte.
Într-o grădină virgină
Îndrăzneața dorință te îmbie-n lumină
Și pacea s-a dus,
Gânditoare moarte,
Pe buzele tale.
De-atunci
Te-aud în fluviul minții mele
Ce adâncește depărtări
Încurajând suferința eternului.
Mamă veninoasă a timpului
În spaima bătăii de inimă
Și a solitudinii,
Frumusețe condamnată și surâzătoare,
În ațipirile cărnii
Visătoare efemeră.
Atletă fără somn
A măreției noastre,
Când mă vei domestici, ia spune-mi:
În melancolia celor vii
Va zbura mult timp umbra mea?
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.