Peste dune în stol nagâții
Zboară și, acea seară, prea sticloasă,
E spartă de reflexii metalice
De lumini verzi, turcoaz, purpurii.
Nagâți în coborâre care
În Sardinia au iernat deunăzi.
Îi aud când înaintează tiptil,
Cum scotocind găsesc o râmă
Și, ca să nu o piardă, căci întunericul se lasă, țipă.
Întorși la cuib, în zorii dimineții ce vine,
Îl gădedc gol,
E prima duzină de ouă
Descoperită („Taci!” „Încet”) de ștrengari,
Se duc cu bicicleta la Guglielmina,
Este primăvară.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.