BURSUCUL ŞI VULPEA
Bursucului îi venise rândul şi el sa domnească
Peste un pogon de tufe, în padurea părintească,
Pe marginea unei ape. Rigatul îi era mic
Şi acei ce îl văzură
Toți într-o unire zic
Că nu era alt nimic
Decât o miniatura.
Dar riga voiajase,
Şi-n streinătate-aflase
Ca un bursuc domnitor,
Ce va să-şi facă un nume
Mare şi faimos în lume,
E neapărat dator
Să ia un tron de mărire,
Să dea porunci pe oştire,
Chiar de n-ar avea soldați,
Căci astfel obişnuiesc
Toți acei care domnesc,
Duci sau regi sau împărați.
Aşa el şi slobozi
Patru ordine de zi
Într-acest chip redijate:
„Către armiile noastre de linie şi de mare,
Cavalerii, infanterii şi-artileriei uşoare,
Poruncim… şi celelalte.“
O porunca din acestea, nu ştiu cum s-a întâmplat,
De vânt a fost aruncată
În țara învecinată,
Unde domnea leopardul; acest domn s-a îngrijat
Văzând că bursucul are
Armie aşa de mare;
Spre a fi încă mai sigur, el într-acolo porni
Pe ministru Dinafara, pe vulpe, şi-i porunci
Să saluteze pe prințul, dar în taină-a spiona
Şi a trage cu urechea, dar mai ales a afla
Cum merg trebile p-acolo, cât e de primejdios
Şi câtă armie ține vecinul său cel păros.
Sfârşindu-se ambasada, vulpea înapoi veni,
Se înfățîsa la curte, se închina şi vorbi:
„Porunca am împlinit;
Cu ochii-mi le-am văzut toate,
Şi poți dormi liniştit,
Fără să ai griji deşarte,
Căci toate acele armii de linie şi de mare,
Cavalerii, infanterii şi artilerii uşoare
Nu sùnt alt, poți fi prea sigur, pestritule împărat,
Decât un soldat pe apă şi o luntre pe uscat.“
Vanitatea e mic vițiu, dar cu bună-ncredințare,
Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu