Candela - Grigore Alexandrescu
Adăugat de: 0741348048

CANDELA


Tăcerea e adânca şi noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării,
Ş-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smălțuiau seninul cereştilor câmpii.

Numai religioasă a candelei lumină
Aprinsă de credință, ďi limpede şi lină,
Lua citit într-o singură silabă.
Luceşte înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblema-a bunătății, mângâitoare raza,
Ea parcă primeste şi parcă-nfățişează,
Rugăciunile noastre stăpânului obştesc!

În minutele-acelea când sufletul gândeşte,
Când omul se coboară în conştiința lui,
Ca unei inimi care cu noi compătimeşte
Frățeşte-i ei lumine durerea mea supui.

Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate
Au avut-o de martor,şi i-am încredințat!
Câte dorinți smerite şi neînființate
Am tăinuit de lume şi ei am arătat!

Dumnezeu ce de față pe cruce se arată,
El care-a nedreptății e pildă de-ngrozit,
Îmi spune ca-nainte-i se va vedea odată
Cel ce nedreptățeşte cu cel nedreptățit.

Atunci creştinu-acela, cu fruntea în tărână,
Dar cu otrava-n buze, şi cu fierul în mâna,
Umilit că să-nşale şi blând ucigător,
Tronul dumnezeirii cum va putea să-l vază,
Când la un semn puternic se vor clăti cu groază
Cerurile-asezate pe polurile lor?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar adânca odihnă în lume încetează:
Religiosul clopot se leagană în vânt
Chemând pe credincioşii ce somnu-mpovărează,
Din ale lor locaşuri în locaşul cel sfânt.

Întunecimea nopții care înca domneşte,
Ca un om ce cu viață se mai luptă murind,
Se-mprăştie cu-ncetul, treptat se risipeşte
Şi-n umbra dimineții se pierde-ngălbenind.

Se desfăsor în ochi-mi minunile zidirii;
Credință se deşteaptă în omul rătăcit;
Şi-nalță a ei rugă cu imnul mulțumirii,
La cel ce după noapte şi zi ne-a dăruit.

Iar tu, candelă sfântă, a careia vedere
Îmi aduce aminte atâtea năluciri,
Îmi vei fi totdeauna raza de mângâiere,
Vei şti deopotrivă şi fapte şi gândiri.

Voi alerga la tine în dureri şi necazuri,
De oameni si de soarta când voi fi apăsat:
Astfel corăbierul, când marea e-n talazuri,
Aleargăam la limanul ce-adesea l-a scăpat.

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru



vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.