PAPAGALUL SI CELELALTE PASARIi
Lasând a sa colivie,
În padure vru sa vie
Papagalu-a se plimba;
Si îndata ce ajunse
Sa judece el se puse
Pasarile ce cânta.
Ca deloc nu suie bine,
Ca glasul ei prea lung tine,
Filomelei tot zicea.
Si asa pe orisicare
Pasare mica sau mare
El sa taca le facea.
Dar odata suparate,
Pasarile adunate,
Împotriva lui strigând,
Mersera ca sa vorbeasca
Cu dânsul, si sa-l sileasca
Sa cânte ceva, zicând:
“Cânta dar tu, împarate;
Fa aceasta bunatate,
Un exemplu sa ne dai:
Caci din a ta suierare,
Socotim cu-ncredintare
Ca prea minunat glas ai.”
El atunci sta la-ndoiala,
Si prea cu multa sfiala
Le raspunde c-un cuvânt:
“Domnilor! eu râz prea bine
De-altii; iar cât pentru mine,
Deloc cântaret nu sânt.”
Adaugata de catre-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu