UN PREOT CUVIIOS
Odată spovedea
Un crai religios,
Şi astfel îi vorbea:
“Ajută, domnul meu,
Pe câți saraci găseşti,
Căci chiar pe Dumnezeu
Într-înşii îl cinsteşti.
Ştii ceea ce-a grăit
Al lumii ziditor,
Că cerul e gătit
De mostenire lor.”
- “O! dacă e aşa, răspunse mulțumit
Acel spoveduit,
Nici o grijă să n-ai, cuvioşia-ta;
Căci bunul Dumnezeu de mă va ajuta,
Eu îți făgăduiesc
Pe toți supuşii mei de răi să-i pregătesc.”
Adăugată de către-Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.