Îmi plac oamenii care mă neliniștesc,
mă fac să mă văd deodată
grozav de închipuit și de gol,
forțându-mă să mă schimb,
să mă caut înfrigurat.
Îmi plac oamenii care mă neliniștesc
pentru că eu însumi
sunt asemenea lor,
și-adeseori chiar pentru ei devin
neliniște profundă,
arătându-le astfel mult mai adânc
dragostea ce le-o port.
vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu