Arde focul - Grigore Vieru
Adăugat de: Gerra Orivera

Vina e a mea, firește!
Oricare vorbă
Ar fi acum deșartă.
Ea cu mine nu vorbește,
Dar arde focul în vatră.
Arde focul în vatră,
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!
O fi rana prea adâncă!
Tăcere tristă,
O tăcere de piatră.
Ea mi-i supărată încă,
Dar arde focul.
Dar arde focul în vatră.
Arde focul în vatră.
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!
O fi rana prea adâncă!
Tăcere tristă,
O tăcere de piatră.
Ea mi-i supărată încă,
Dar arde focul.
Dar arde focul în vatră.
Arde focul în vatră.
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!

Ea cu mine nu vorbește!
Mai mult cu ochii
Mă urăște, mă ceartă.
Dar eu știu că mă iubește
Căci arde focul.
Arde focul în vatră.
Draga mea coace pâine:
Semn că mă iartă, mă iartă,
Semn că e bine, e bine!



vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.