Anei şi lui Constantin Robu
Aşa o ştim, aşa e mama:
Se mulţumeşte cu puţin
Hrănindu-se mai mult cu pâinea
Răbdării, dorului divin.
Trăim un timp de mare zbucium,
Şi-atât şi eu mă odihnesc
Cât mai aud cuvântul mumei
Şi cât în ochii ei privesc.
Sunt multe sărbători pe lume.
Le-avem întregi ori un crâmpei –
O nesfârşită sărbătoare
Sunt ochii mamei, vorba ei.
Des, tot mai des mă fură anii
Copilăriei ce s-a dus.
Scriam pe-omăt al mamei nume
Ce îmi părea venit de Sus…
Iar pe al pâinii tainic abur
Venea şi îl scria Isus.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina > Stiu ca isi dorea alipirea Basarabiei la tara-muma. Insa, despartirea s-a facut tot cu vointa lui Dumnezeu. Iaca, acuma, tara are forma de Peste. Petru, din Biblie, era pescar. S-au restrans granitele tarii, pentru a primi noile valuri. Ca sa poata inota.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 27 mai 2017
Scrisoare din Basarabia... este scrisă cu pana înmuiată în lacrimi. Este poezia în care Vieru îmi vorbește plângând și eu îi trăiesc durerea.
Este minunat acest poet, mă bucur că vii măcar tu pe la el :)
Nu ai de ce a-mi mulțumi, nu am făcut ceva special. Eu îți mulțumesc ție.:)
Adina Speranta
sâmbătă, 27 mai 2017
Adina> eu personal, iti multumesc pentru aceste poezii aduse colea. De la acest mare poet, am avut in biblioteca, printre altele, "Mama" - si citeam cu placere, in copilaria-mi.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 27 mai 2017
Nu au cunoscut suferința și nici dorul...
Adina Speranta
sâmbătă, 27 mai 2017
Cand te gandesti cu cata dragoste, rosteau poetii Roman si Romanesc!..
sau cu cat naduf, aparau patria!..
Cum de s-au dezis poetii zilelor noastre, de toate acestea?!..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 27 mai 2017