Plumbuita - Grigore Vieru
Adăugat de: Gerra Orivera

Părintelui Arhimandrit

Simion Tatu
Miroase a fân proaspăt cosit
În biserica Mănăstirii.
A grâu copt după ploaie.
Un glas cunoscut şi drag
Se-aude în dangătul de clopot.
E glasul de Sus
Al marelui Ion Cântăreţul.
Părinte, amurgul pe deal
E un melc fantastic
Ce-şi duce în spate căsuţa –
Cupola sfintei biserici,
Lăudându-se
Că cel dintâi a ajuns.

* * *
Lui Constantin Tănase

Mai groaznice ca zidul,
Iată
Nişte ferestre prin care
Nu se vede decât
Soldăţoiul de pază
Tropăind afară de frig
Cu arma la piept.
Oh, voi, încovoiaţilor robi
Din mănoase câmpuri, din fabrici,
Fraţii mei care
Nici nu crâcniţi măcar!
Cu hoitul
Acestei zile porcoase
Îmi vine în voi să arunc,
În voi, în voi, în voi
În care tăcerea
Tropăie de frig!

* * *
Lui Valeriu Ţapeş


Nici un rău nu poate
Marea s-o ocolească.
Zilnic viaţa noastră
În viaţa de dincolo
A părinţilor
Care-au plecat la strămoşi,
Zilnic în nemărginirea vieţii lor
Viaţa noastră se varsă.
Iar crucea de pe morminte
Nu este decât un semn
Că de-aici am plecat.

* * *
Iuliei Ţibulschi

Mai caut şi azi anii copii
Într-un cântec frumos.
Cu cine oare,
Cu cine oare
S-a jucat Dumnezeu
În copilăria Sa?!

* * *
Lui Mihai Ungheanu



Frate,
A lupta este
Destinul nostru
Împodobit cu răni.
Noi ştim că ruşinea-n război
Este nepotrivită
Ca un glonte intrat în picior.
Frate,
Să intri tânăr în viaţă
Ori să pleci mulţumit din ea
Este totuna.



vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.