Să iubesc până la capăt –
Cine iubește până la capăt,
Trăiește mult, se zice.
Să cuget până la capăt –
Cine gândește până la capăt,
Are unde se-ntoarce.
Până la capăt să cred –
Cine crede până la capăt,
Se dezleagă de spaimă.
Să spun albului alb
Și negrului negru.
Să iau pulsul proverbelor.
Să bat eroic în piatră:
Poate că dau
De apele tămăduitoare.
Să îndrept albul izvorului
Spre tâmpla încinsă
A veacului,
Pregătindu-mă astfel
De fericire,
Și nu numai de ea.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru