Scăldat de-o apă vioară
curată ca lacrima
Încălzit iarna la pieptul
a trei păduri de stejari
Răcorit vara de frunza lor
de umbra prelungită a munților
Cu izvoare adânci pe vale slăvind
amintirea bunicului Nicuță
A celui care a privegheat
nesecarea lor și curăția
Sat picurat alb pe deal
ca sarea sudorii pe bivol
Cu soarele răsărind parcă
din cântecul lui Dumitru Blajinu
Și asfințind
în jalea tăcută a mamei
Aici în amurg pe față, ah, simți
suflarea veciei
Caldă și odihnitoare
ca suflarea Mioriței
Aici în roditoarea mea humă
odihni-se-vor oasele mele.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.