Hai cu mine
Să-ţi arăt patul
Unde-mi dau târcoale
Visele ţesute în pânză de frică!
Halal de mine,
Nici ziua nu sunt
Scutită de umbrele
Îndoielilor cu miros de îngrijorare!
Haina sufletului
E mereu boţită...
Stau rezemată de zidul
Neliniştii care mă înţeapă.
Halena fiarei
Îmi inundă simţurile
Şi-mi sfâşie carnea zvâcnindă
A instinctului de conservare.
Ha, ha, ha!
Crezi că m-ai învins,
Dar nu realizezi că
Chinul e cel care mă-ntăreşte.
Halatul alb
E pe mine şi
Îţi tratez boala din interior
Administrându-ţi ignoranţă !
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Chiar mi-e suferinţa aşa de mare...
Dar în ea am ajuns să găsesc alinare!
Încep să-nţeleg că sufletul e cel care
Îmi dă putere, chiar de-i lovit şi-l doare!
Mulţumesc pentru trecere, Ştefan!
Ina M. (autor)
miercuri, 07 septembrie 2016
Chiar te-ai supărat așa de tare?
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 07 septembrie 2016
:)) Mulțumesc, Iustin!
Ina M. (autor)
miercuri, 07 septembrie 2016
Pătimaşe versuri
Iustin
miercuri, 07 septembrie 2016