O clipă dacă-ai trece pe lângă casa mea
al fericiri Phoenix în cursă va cădea.
Când inima-nchinată mi-a fost buzelor tale
cea mai curată apă făptură-mi răcorea.
Nedemni sunt regii prafului din prag să ţi-l sărute
Ci eu, răspuns la zâmbet aş mai putea spera?
Şi totuşi, Hafiz, poarta n-o părăsi cu ciudă
şi cu mâhnire.-Aşteaptă şi -ncearcă sansa ta
Poate-n curând norocul nu te va mai uita
şi zarul pe-al tău nume, în fine, va cădea.
Ca o nădejde luna se -nalţă sus pe cer,
terasa s-o inunde cu-argint din raza sa.
Când Hafiz cântă praful sfinţit din strada ta,
grădina vieţii-n roze se va înmiresma. va cădea.
Când inima-nchinată mi-a fost buzelor tale
cea mai curată apă făptură-mi răcorea.
Nedemni sunt regii prafului din prag să ţi-l sărute
Ci eu, răspuns la zâmbet aş mai putea spera?
Şi totuşi, Hafiz, poarta n-o părăsi cu ciudă
şi cu mâhnire.-Aşteaptă şi -ncearcă sansa ta
Poate-n curând norocul nu te va mai uita
şi zarul pe-al tău nume, în fine, va cădea.
Ca o nădejde luna se -nalţă sus pe cer,
terasa s-o inunde cu-argint din raza sa.
Când Hafiz cântă praful sfinţit din strada ta,
grădina vieţii-n roze se va înmiresma.
Traducere George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.