Ascultă-aicea sfatu-mi şi să nu cauţi scuze,
un înţelept te-nvaţâ de pe-ale cupei buze.
Trăieşte în iubire cât proaspeţi îţi sunt anii,
nu-ţi irosi norocul în lacrimi şi jelanii.
O cursă-i viaţa, unde pândeşte bătrâneţea.
Iubire vreau şi cântec, să pot s-alung tristeţea.
De-mi arătaţi iar calea spre dulcea-mi
vrăjitoare,
n-am să mai fac păcate, n-am să mai sorb
licoare.
Absent fui când destinul mi-a fost pe veci fixat.
Puţin de-am să-ncalc legea, de ce să fiu
blamat ?
Vrui să renunţ la cupă, prieten devotat.
Paharnicul meu însă căinţa mi-a certat.
Vin roz şi gândul Dragei, căci, iată, Prier trece !
Vin de doi ani şi-o fată de ani patrusprezece !
Am vrut să fug departe de păru-i parfumat,
dar, iată, că şi vântul în bucle-a-ngenunchiat.
La sărbătoarea vieţii să nu mai tot repeți:
„n-am să mai fac păcate !", căci magice săgeţi
iubita-ţi va trimite din arcuri de sprîncene.
Cuvintele lui Khaju şi-a' lui Zahir poeme
ce preţ au în vecie, ce preţ în univers ?
Ca Hafiz nimeni n-are mai plin de farmec vers.
Traducere George Popa – ”Divanul” 1996
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
in adevar: versuri pline de farmec...
iata c-ascultai sfatul..:)
multumesc Gerra!
danab
marţi, 15 decembrie 2015
George Popa este el însuși un foarte bun poet, Aurel! Deci......
Cu mare drag
Gerra Orivera
miercuri, 25 noiembrie 2015
Minunată poezie, la fel traducerile lui George Popa.
Mulțumesc pentru postări.
ALapis
miercuri, 25 noiembrie 2015