Cel ce cu drag contemplă suavul tău obraz,
captiv în cerc de vrajă rămâne, în extaz.
În Ziua Învierii, când mă voi ridica
din țărna gropii mele - pe inima-mi rănită
de-tâtea ori pe tine, atunci se va vedea
în cicatrici o mie, iubirea mea smintită.
În părul tău cel negru primește-mi inima
zdrobită de durere, să-ți afle liniștea.
O, vino lângă mine, aproape, un minut,
căci mâine poate totul va fi pe veci pierdut.
Desăvârșită perlă, cât timp voi îndura
să mi se-nece-n marea tristeții inima ?
Spre genele-mi înfrânte amare lacrimi urc'
și, iată-le, acuma în valuri cum se scurg.
Căci ochiul tău cel dulce s-a-ntors de la Hafiz.
Orgoliul tău e-asemeni cu cel al lui Narcis.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.