Cetate a Iubirii! Al grației sălaș !
Iubirea va salută, amanți din sfânt oraș !
A cerului privire nicicând nu s-a oprit
pe mai gingașe fete. Nici nu s-a oferit
o mai frumoasă pradă săgeților iubirii.
Nicicând terestre forme în planu-nalt al Firii
n-au fost mai mult asemeni cu îngerii din cer.
Să nu le întineze tot ce e efemer 1
Dar tu, de ce, Iubito, mă-ndepărtezi ? Ce mult
sperat-am de la ține o strângere, - un sărut!
în ast an în podgorii recolta fu bogată.
Să bem în grabă vinul. Trăiește-ți clipă dată !
Știm noi dacă veni-va ș altă primăvară ?
Privește! în grădina închină-a' lor pahară
frumoaselor iubite, prietenii fideli
ai rozei și-ai lalelei. Am pus atâta zel
că să dezleg enigmă cea grea a inimii.
Dar descifrarea tainei în veac tu n-ai s-o știi.
Amestecat mi-e părul în buclele iubitei.
Primejdia îl paște pe cel ce-ndrăgostit e.
Traducere George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez