Cu mosc se parfumează a brizei răsuflare.
Bătrân, pămăntu-și află iar tinerețea.-'N soare
laleaua își dă cupa de purpur iasomiei,
narcisul anemona o scaldă-n duioșie.
Privighetoarea cântă durerea despărțirii,
și jalea ei adâncă mâhnește trandafirii.
Am părăsit moscheea pentru taverna mea,
căci predica prea lungă, prea mult timp irosea.
Plăcerile de astăzi nu le-amâna pe mâine.
Cât din comoara vieții să cheltuiți mai rămâne ?
Cât ține carnavalul, în mână cupa strânge.
Cu Ramadanu-odată și soarele s-o stinge.
Fără de preț comoară e roza. Nu uita
că grația ei trece ca și viața ta.
Poetule, în juruți prietenii se strâng.
Îngână-a tale versuri din strune care plâng.
Fără să vezi intrat-ai, Hafiz, în casa vieții.
Să-i cânți frumos adio când pleci în țara ceții.
Divanul
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Hafez