De rău ferească-l Domnul acum și-n veci pe cel
prieteniei sfinte rămas mereu fidel.
Iubitei fără suflet, cu chipul îngeresc,
și sufletul și gândul și inima-I jertfesc.
Și dacă ai să luneci, o, inimă firavă,
duios te poarte-n mână un seraphim din slavă.
Ea inima-mi response și-a spus cu glas suav:
”Să aibă Domnu-n pază acest dar mic de sclav.”
De-mi vei vedea în părui captivă inima,
învață-o să-și alinte, o, briză, temnița.
Pe drumul unde praful picioarele-i sărută,
vreau să-i păstrez mireasma în adorare mută.
Traducere George Popa – ”Divanul” 1996
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.