Din strada Dragei mele o briză blândă-adie,
şi-un nou an ne vesteşte când dorurile -nvie.
Aprinde-ţi iarăşi lampa când inima ţi-o cere
şi aurul din suflet aruncă-l în plăcere.
Spre ţara ta de doruri,cum vei afla cărarea?
Doar renunţând. Coroană îţi este renunţarea.
Izvorul de ce geme precum o turturea?
Un chin îl roade poate, ca şi durerea mea.
Te-a părăsit iubita. Eşti singură, făclie!
Şi chin şi fericire le-mbină-o armonie,
ascunsă sub voinţa a Cel ce toate ştie.
Ca mugurii de roze să te desfaci vieţii.
E-aproape primăvara, eden al tinereţii.
Trăieşte-ţi numai visul şi soarbe din pocale
far'de făţărnicie. E cea mai bună cale.
Te du în parc şi fură de la privighetoare
secretele iubirii. Şi vino-n Adunare
şi-nvaţă, Hafiz, taina cântări ce nu moare.
Traducere George Popa – ”Divanul” 1996
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc , Gerra...nu fi zgarcita cu Havez , stii ca il astept asa cum un calator insetat prin desert asteapta o picatura de apa ...:)
Adina Speranta
marți, 05 ianuarie 2016