Iubirea și credința s-au dus - Hafez
Adăugat de: ALapis

Iubirea și credința s-au dus. Aceea care
m-a jelit de suflet, m-a alungat din cale-i.

Tu știi însă că omul, la un ospăț venit,
nu părăsește masa 'nainte de sfârșit.

Făclia stând de veghe, în zori se lăuda,
că-a ars întreaga noapte pentru-a te contempla.

Din calda mângâiere a mii de trandafiri,
zefirul primăverii m-a smuls în rătăciri.

Ca un om beat mă clatini, de cum te întâlnesc.
Vin îngerii să-ți cânte în graiul lor ceresc.

'Nainte-ți chiparosul cel mândru, s-a uscat,
de grația-ți regească răpus și rușinat.



vezi mai multe poezii de: Hafez




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Stimate Aurel Auraș! Poezia nu se-nvechește niciodată. Ea veșnic e proaspătă. Prostia omenească vrea să arate mereu modernă, dar, de fapt, e veche de când lumea.
bragagiu
joi, 21 ianuarie 2016


Mă bucur, prieteni, că vă plac aceste poezii foarte vechi .Acesta este lirica care o îndrăgesc foarte mult, jocul de cuvinte care vor să arate că suntem experți în lexic, nu este poezie, e un joc de cuvinte și atât.
ALapis
joi, 21 ianuarie 2016


Multumesc, Aurel pentru poeziile frumoase pe care le aduci pe site !

Fii binecuvântat !
M Horlaci
joi, 21 ianuarie 2016


frumoasa...
multumesc!
danab
joi, 21 ianuarie 2016