Sfârșit e Ramadanul. E iarăși sărbătoare.
Tresaltă orice inimi cuprinse de-ncântare.
În harul vinul curge în valuri purpurii,
căci vremea abstinenței, cu ceasuri cenușii,
s-a dus, și-acum e ora plăcerii, așteptând
pe cei ce beau și veseli petrec în dans și cânt.
Nu condamna pe-acela ce vinu-i îndrăgi.
Să bei nu este-o crimă, precum nici a iubi.
Prefer pe băutorii ce nu știu ce-i minciuna,
detest pe austerii ce mint. Întotdeauna
noi n-am iubit desfrâul, și cu ipocrizia
pe frați nu înșelat-am. Cel ce uscat e, știe
că-avem curate inimi. Nu cred că un păcat
confundă-n lume totul. Și chiar de-i un păcat,
spuneți-mi care-i omul ce nu e vinovat ?
Suprema-nțelepciune o-ntrebi de mii de ori :
''de ce ?''și ''cum ?'', dar pururi ne-ascunde tâlcul lor.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez