Și vinul și plăcerea nicicând nu au durat.
Să nu te miri că-n lume atâtea s-au schimbat.
Prefaceri fară număr, eterna Sorții Roată
se-amuză să arunce pe-al vieții noastre vad.
Ia cupa blând în mână, căci ea fu modelată
din craniul lui Kai-Kaus, Bahram și Kai-Kobard.
Cine mai știe astăzi pe tronul lui Djemșid ?
Unde îl duse vântul ? În paradis ? În iad ?
Dar știu că pentru Șirin laleaua a-nflorit
din lacrima de sânge vărsată de Farhard.
Dacă-n ruina asta comoară vei afla,
o, vino ! În beție voiesc ca să decad.
Știind ca timpu-i grabnic, de când iubi, laleaua
își ține dreaptă cupa cu vinul cel curat.
Opritu-m-au întruna să plec rătăcitor
o roza din Mossela și-un râu din Rocknabad.
Ca Hafiz, cupa plină să n-o sorbi niciodat'
decât in viers de harfă cu sunet fermecat.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.