Vești fericite iarăși ne vin - și primăvara
cu toată-a ei splendoare iluminează țara.
De ți se-ntinde aur, să-l dai pe trandafiri
și pe-un ulcior ce poartă al vieții elexir.
Din nou e cânt de păsări, dar unde este vinul ?
Privighetorii iarăși îi auzim suspinul :
''Cine-o să scoată vălul de pe a rozei față ?''
Vreau să arunc în flăcări a hainei mele zdreanță
cu vinul roș pătată. Căci cel ce vinde vin,
în schimb n-are să-mi deie nici câtuși de puțin
din drojdia rămasă pe funduri de ulcioară.
Mergi cu o călăuză în a iubirii țară.
Te pierzi dacă mergi singur - Cel care-al tău obraz
n-a sărutat vreodata, nu știe ce extaz
atinge-atunci când gustă din fructele din rai.
Pahornicu-mi surâde. O inimă să n-ai
alți oaspeți decât roze și viers duios de Mai.
Câte minuni pe drumul Iubirii ! -Acolo leii
au frica de gazele. O, să-mi ajute zeii
în pribegia sacră printr-un deșert, în care
Iubirea-a-nchis vederii și drumuri și hotare.
Ce mult iubit-a Hafiz, dar roze n-a cules
vreodată din grădina eternei frumuseți.
Pesemne, briza caldă ce florile desface,
a ocolit grădina-i cu florile sărace.
Se stinse primăvara și timpul grabnic zboară,
Iar Hafiz ține-o cupă pe jumătate goală.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucur că sunt citite poeziile, da-ia și postez, și nu sunt singurul.
Lectură placută!
ALapis
sâmbătă, 27 februarie 2016
Aveti o putere de postare uimitoare domnule Aurel.!
Va felicit din inima
darius
vineri, 26 februarie 2016