Născut din haosul originar,
Rătăcesc pierdut printre stele,
Torturat de misterul fiinţării
De abstractul nefiinţei
Şi de magia devenirii.
(În nicio clipă nu mai suntem
Cei ce, rătăciţi în Eden,
Am avut în mâini Cheile Paradisului,
Dar în fiecare moment ştim să gustăm
Din nou din fructul oprit).
Suspendat între Cer şi Pământ,
Disputat de lumină şi de întuneric,
Devorat de îndoieli,
Am rămas cu o singură certitudine:
Drumul către absolut
Este un drum al Golgotei.
Sfâşietor, tragic, dureros,
Plin de sacrificiul
Celui ce trebuie să-şi învingă destinul.
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Th3Mirr0r, mulţumesc mult pentru popas şi aprecieri! Cu plăcere revin aici, nu am avut nici materiale foarte multe, însă orice interacţiune cu cititorii o consider benefică.
mihai_iunian_gindu (autor)
duminică, 21 mai 2017
Mihai > cam rar, pe aici; insa daca ceea ce te face a reveni, este ca sa impartasesti franturi din universul propriu, eu unul, avand ocazia de a le parcurge, iti multumesc!..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 21 mai 2017