A răsărit senina lună
Și strălucește peste mare;
Eu stau cu draga mea-mpreună
Și-o strâng la sân cu dezmierdare.
Stăm singurei, uitați pe maluri:
„Iubito, ce asculți cu frică
La vuietul de vânt pe valuri?
De ce tresare mâna-ți mică?...”
„Nu-i vânt pe valuri, ci cântarea
Sirenelor ce mă-nfioară,
Surorilor pe care marea
Mi le-a-nghițit odinioară.”
Traducere St. O. Iosif
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.