Azi, în loc de tinerețe,
Simt curajul clocotind;
Brațele-mi, mai îndrăznețe,
Trupuri și mai zvelte prind.
Unele par speriate
La-nceput, dar se supun;
Șovăind sau mâniate,
Un cuvânt le moaie, bun.
Ce-mi ajută însă mie
Tot triumful, când s-a dus
Proasta, dulcea stângăcie
A juneții ce-a apus?
Traducere Lazăr Iliescu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.