Ce turnuri vechi, orașul
Îmi pare-n asfințit
Un șters tablou în zare
Cu neguri zugrăvit.
În vântul umed, crețuri
De valuri mici răsar.
Luntrașul mână luntrea
C-un ritm domol și rar.
Iar soarele privește
Din pragul zării mut
Și îmi arată locul
În care te-am pierdut.
Traducere Emil Dorian
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.