Da, te-am deplâns – și totuși n-am urât;
Suntem, iubito, amândoi de plâns.
Pân-sufletul s-o frânge doborât,
Suntem,iubito, amândoi de plâns.
În jurul gurii-ți flutură dispreț,
Din ochii dârji mă fulgeri tot mereu
Și sânul ți se nalță prea semeț –
Și totuși ești de plâns, cum sunt și eu.
Un zvâcnet de-amar e-n gura ta
Și-n ochi în taină lacrimi ți s-au strâns,
În pieptul tău semeț e-o rană grea, -
Suntem, iubito, amândoi de plâns.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.