E sindrofie astă-seară,
Salonul tremură-n lumină;
Sus, la fereastra cea mai înaltă
Se mișcă-o umbră și se-nclină.
Eu singur stau pierdut în noapte,
Tu însă nu mă poți vedea,
Și mai puțin poți tu răspunde
În noaptea din inima mea!
Și inima-mi întunecată
Poți singură s-o-nseninezi...
Ea geme sângerând în noapte
Și moare, – însă tu nu vezi!...
Traducere St. O. Iosif
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.